Am avut saptamana trecuta una din discutiile acelea frumoase cu o persoana draga mie din categoria celor de la care inveti. De la care primesti portocale cand esti copil mic si care intotdeauna iti strecoara in buzunar niste bani atunci cand parintii tai nu sunt prin preajma. Vorbesc de acea scapare fugar-strengara insotita de obicei de un semn cu coada ochiului. Un gest cu multe subintelesuri pe care abia acum le inteleg, dar pe care intotdeauna le-am intuit ca fiind bine intentionate.

Am vorbit de multe lucruri, incercand sa recuperam in cateva minute ani de experiente si trairi. O impartasire din ambele parti, de concluzii si lucruri cu care am ramas amandoi din tot ce am facut pana acum. Un punct atins in trecere si din intamplare a fost faptul ca sunt a doua generatie din familie care a studiat pe la scoli inalte. Folosesc termenul ca sa evoc o descriere un pic arhaica a ceea ce ar trebui sa fie invatamantul universitar nu din respect pentru facultatea prin care am trecut.

Mi-a ramas oarecum in cap lucrul asta si mi-a tot aparut in zilele ulteriore prin ganduri. De fiecare data vedeam un alt aspect, imi puneam alte intrebari cautam noi intelesuri.

Mi-am dat seama ca 90% dintre toti cei pe care ii cunosc in diferite feluri si masuri impartasesc acest lucru. Ca omenire, pe ansamblu, suntem cel mult la a doua generatie de intelectuali. Copii de azi sunt cei ce vor fi a treia. Generatia parintilor nostrii e prima care cu mult curaj si mult mai multe greutati a mers la facultate plecand de la sat, a citit marii clasici, a avut o biblioteca in casa, a mers la teatru, a ascultat muzica clasica sau rock.

Fiind curios am cautat sa vad ce zic datele
In 1900 abia 500.000 de oameni erau inrolati in invatamant tertiar – 1% din nr celor de varsta facultatii. O crestere serioasa a aparut doar incepand cu 1960. In 2000 existau 100 milioane studenti adica 20% din totalul celor din categoria de varsta relevanta.

Surse: Wikipedia si Universitatea Stanford SUA ambele in Engleza.

Generatia parintilor nostrii a fost cea care a schimbat o traditie veche de secole. Imi place sa cred ca noi nu suntem insa doar continuatorii acesteia. Simt ca rolul nostru e un altul. Si nu sunt sigur ca suntem inca constienti de el.

Avem mai mult decat datoria de a merge la facultate, de a pleca cu o diploma doua de-acolo. Avem responsabilitatea de a inpamantenii deprinderea invatarii continue in caracterul si personalitatea generatiei noastre. In ceea ce ne defineste si in ceea ce vom lasa celor ce vin dupa noi.

Nu ma refer la specializarea excesiva intr-un domeniu anume sub care cei mai multi dintre noi ne ascundem cand spunem ca invat mereu ceva nou sau acumularea de experiente de viata care desi importanta, se intampla oricum.

Mi-as dori sa nu fim numiti generatia care a mers la facultate ci generatia care a invatat cel mai mult. Care a invatat sa invete. Nu generatia care a avut case si masini ce denota pubertatea din care la 30-40 de ani inca nu am iesit, ci generatia care bagandu-si nasu in multe domenii, care vazand lumea si-a dat seama ca e o mica parte din ceva mult mai mare.

Si poate ca asa vom invata generatia urmatoare cum sa nu mai fie un cancer pentru pamantul asta atat de frumos si-i dam un unguent sa-i treaca cosurile mult mai repede sa-si poata vedea de rolul ei, oricare ar fi ala.

(1 votes, average: 5.00 out of 5)

 Loading ...

Enjoyed this article? Subscribe to the full RSS Feed